miercuri, 13 aprilie 2011

Tu cat de vinovat esti?

Vinovatia, judecarea propriei persoane, sentimentul de neputinta, teama de penibil, teama de esec - Toate ne sfarteca legatura cu Divinitatea.

Defapt noi rupem contactul de Dumnezeu, defapt noi ne pedepsim, noi ne provocam suferinta, pentru ca NU NE IUBIM!

Ce este Dumnezeu? Este IUBIRE! Cand ne judecam, cand nu ne acceptam, cand ne temem, cand ne simtim neputinciosi, ce lege incalcam? Incalcam LEGEA IUBIRII! Pur si simplu pierdem legatura cu noi insine, pierdem legatura cu Divinitatea!

Daca nu ne iubim, cum ne pot iubii altii? Daca noi insine ne respingem, cum ar trebui sa reactioneze cei din jur in preajma noastra? Daca noi semanam sentimente de joasa vibratie, de ce ne miram cand unii si altii se rastesc la noi, ne contrazic, ne critica, ne blameaza?

Te simti fara valoare? De ce esti tu mai putin valoros decat mine, decat un inginer, decat un jurist, un om simplu sau un mare star? Iti propun sa nu te gandesti la lucrurile materiale... Gandeste-te la ce se afla in interiorul tau! Vei intelege ca esti facut din acelasi aluat, doar ca poate n-ai crescut inca la adevarata ta valoare sau ca inca nu ai gustat din viata indeajuns.

De ce te judeci atat de aspru pentru decizii pe care le-ai luat in trecut? Nu crezi ca ai invatat ceva din ceea ce ai trait? Nu crezi ca din gresseli se invata? Cum am putea evolua daca nu trecand prin diverse experiente? Care ar mai fi rolul nostru daca totul ar fi realmente perfect?

Defapt ma contrazic: TOTUL ESTE PERFECT! Este perfect asa cum ai nevoie ca sa fie, pentru ca tu sa poti invata mereu, pentru ca tu sa poti evolua, pentru ca tu sa poti experimenta, invata, ...

Esti cine esti din pricina trecutului si crezi ca nu mai poti schimba nimic. Asa am crezut si eu dar mi-am schimbat parerea. Daca iti doresti cu adevarat sa schimbi ceva in trecutul tau, cu siguranta ai sa poti. Ai sa poti, de exemplu prin iertare, sa devi un om mai bun, prin acceptare, sa fi mai apropiat de iubire si implicit de Dumnezeu.

Incepe in primul rand cu tine, apoi cu cei din jurul tau! Porunca Divina ne spune sa ne iubim apoapele ca pe noi insine. Iar daca tu nu te iubesti indeajuns, n-ai cum sa-i iubesti cu adevarat pe ceilalti.

Dar cum sa poti ierta, cum sa poti uita, cum sa treci peste diverse dusmanii, peste o tradare sau chiar o tragedie? Simplu, vazand substratul a ceea ce s-a intamplat defapt. Si crede-ma, poti vedea iubire si in ochii celui ce te-a criticat. Cel caruia nu-i pasa de tine nu-si va consuma energia oferindu-ti un anume sfat. Si in plus, ce te face sa crezi ca la momentul respectiv nu te-ai comportat precum ti s-a indicat? Cine iti garanteaza ca n-ai provocat prin ganduri egative un comportament agresiv la adresa ta? Poti reflecta indelung dar n-ai sa iti gasesti linistea decat daca poti trece peste propriul tau orgoliu.

Ai sa-mi spui ca e usor de zis si greu de facut. Da, e greu, dar nu de ,,facut,, ci de ,,inceput,,. Ne este teama sa ne confruntam cu demonii nostri, ne este teama sa atingem subiecte sensibile de acest gen. Iar daca nu incepi sa lucrezi in interiorul tau, mai devreme sau mai tarziu, trecutul te va prinde din urma, iar tu te vei simtii din ce in ce mai neputincios, mai vinovat, mai slab, ... Toate astea se aduna, iti garantez!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu