Sisteme de Credinta!

Prin natura umana, orice individ incearca sa se adapteze vietii, conjuncturilor, epocii, si lista poate continua la nesfarsit. Si totusi,  exista unii care nu reusesc sa ,,apartina,, de vre-un grup anume, de vre-un cult anume, de o religie anume ori de o colectivitate anume. Cum se numesc ei? Rebeli? Diferiti? Ciudati? Singuratici? Inadaptati? ... sau poate ca n-au un nume, dar cu siguranta exista si nu se simt parte dintr-un sistem de credinta anume. Se mai pot considera a fi Atei, dar nu despre acestia as dori sa discutam acum.

Marea majoritate a oamenilor se simt atrasi de o anumita religie, de un anumit cult sau de un anumit curent religios. Dar sunt cativa, putini, care nu simt ca li se potriveste vre-o religie, cult ....etc. Ii judecam pe acestia sau nu? Daca ne gandim putin si daca intelegem ca fiecare are de urmat propria voce interioara, cu siguranta putem accepta ca ,,merg pe o alta cale,,. Insa prin comparatie, acel personaj, care nu se incadreaza in ,,tipar,, este privit ,,altfel,, sau ca fiind un outsider. Daca iesi din tipar, fie esti geniu fie esti un ciudat. Insa acele persoane,  tot prin comparatie cu cei ce reusesc sa se adapteze, se simt exact cum sunt priviti; ciudati, diferiti, chiar pierduti intr-un haos mental pentru ca nu inteleg, nu reusesc sa patrunda in vibratia colectiva.

Cum ar putea cele doua tabere sa se ,,impace,,? In prima faza, cel ,,diferit,, ar face bine sa se accepte, sa se inteleaga, pentru ca s-a nascut astfel si are de indeplinit o misiune care nu include apartenenta. Iar cei ce il observa, ar face bine sa ii accepte optiunea.

Simplu, nu? Si totusi foarte complicat, pentru ca de ambele tabere se duce o lupta crancena, chiar daca la prima vedere nu se observa acest razboi. Sa luam spre exemplu copiii, care inca nu s-au maturizat in gandire si care actioneaza fara sa cunoasca prea multe concepte. De ce ,,tocilarii,, sau ,,ochelaristii,, sunt marginalizati sau batjocoriti? De ce un baietel care nu iubeste fotbalul este vazut diferit de catre cei ce adora acest sport?

Dar haideti sa privim in spre adulti, in spre cei ce ,,au mai multa minte,, sau experienta de viata! Cum sunt priviti cei ce nu fac parte, spre exemplu din ortodoxism? Cum sunt priviti Martorii lui Iehovah? Sau sa nu ne referim la religie, sa ne referim la persoane care nu ies prin cluburi, nu isi fac veacul prin baruri, locatii pe care majoritatea tinerilor le frecventeaza? Cum sunt priviti cei care refuza sa bea alcool atunci cand toti ceilalti o fac? Cum sunt priviti cei ce au devenit intre timp vegetarieni? In fine, cred ca s-a inteles substratul!

In zadar propovaduim acceptarea pentru ca oricum nu tinem cont de ceea ce noi insine afirmam. A vedea barna din ochiul celuilalt ne face, sa recunoastem, sa ne simtim mai frumosi, destepti, decat ceilalti. Ne place, desi nu recunoastem, sa observam un altul care nu se ridica la ,,nivelul,, nostru.

Dar e mai greu sa ne dam voie sa patrundem in interiorul nostru ca sa observam ca fiecare are propriile sale ,,ciudatenii,, sau toane, sau cum s-or numii. Ne este teama sa privim in haosul nostru interior pentru ca stim dinainte ca avem si noi o gramada de defecte. Insa exact din acest motiv, din pricina faptului ca nu ne permitem sa ne ,,acceptam,, propria fiinta, nu suntem in stare sa ii acceptam si pe ceilalti, care n-au cum sa fie decat diferiti.

Nici nu realizam ca noi ne privim in oglinda cand vedem defectele cuiva. Nici nu realizam ca iubim ceva ce deja avem in interiorul nostru atunci cand iubim pe cineva. Habar n-avem ca ,,natura,, ne ofera zilnic, de mii de ori, ocazia de a ne observa frumusetea dar si defectele, prin intermediul a ceea ce observam la cei din jur.

In perioada pe care o traversam, aspectele astrale incearca sa ne ofere ocazia de a patrunde in interiorul nostru, de a ne observa adevaratele talente, defecte, capacitati sau chiar adevaratele dorinte. Ne rasfiram prea mult atentia asupra celor din jur si ne raportam prea mult la ceea ce crede ,,marea masa,,. Poate ca ne-am neglijat propria fiinta, iar acum, se cere un echilibru in acest sens. In fond si la urma umei, ne nastem pentru a ne trai propria viata.

Daca in acest proces, de redescoperire a propriei persoane, vom reusi sa ne si acceptam, asa cum suntem, mici sau mari, slabi sau puternici, frumosi sau mai putin frumosi, poate ca vom reusi in cele din urma sa ii acceptam si pe cei din jurul nostru. Sa nu uitam ca avem si o porunca Divina: ,,iubeste-ti aporoapele ca pe tine insuti,,. Iar daca nu ne iubim, cu siguranta iubirea pentru ceilalti nu poate fi ,,calitativa,, pentru ca reflecta exact calitatea celei pe care o nutrim pentru noi insine.

Iti poti gasi linistea/menirea prin altii!

Eram de acord ca raspunsul la orice intrebare se afla in interiorul nostru si sustin in continuare aceasta idee. Dar de asemenea sustin faptul ca prin experientele avute de altii poti evolua, dupa ce tragi propriile tale concluzii, dupa ce acestea iti transmit ceea ce aveai tu de inteles la vremea respectiva.

Te poate framanta un anumit subiect de luni intregi sau chiar de ani buni de zile. Apoi, te poti trezii din zapaceala ta proprie, dupa ce intelegi CEVA anume. Un simplu lucrusor, o simpla idee, o solutie atat de la indemana, dar pentru care te-ai framantat indelung, poate exista in tine dar a iesit la iveala gandindu-te la altcineva.

O persoana anume, apropiata sau nu, poate avea parte de o experienta inaltatoare dar pe care o resimte mult timp ca fiind o trauma. Nu o intelege pentru ca i s-a intamplat intr-o perioada cand nu avea acces la foarte multa informatie sau intr-o perioada cand poate era prea tanara, avea prea putina experienta de viata.

Aici intervi tu, care ai un bagaj informational in masura sa decodifice semnificatiile situatiei respective. Insa, pe masura ce te apropii de concluzia finala, realizezi ca ti se transmite si tie un mesaj prin intermediul a ceea ce urmeaza sa ii dezvalui persoanei cu pricina. Realizezi ca poti conecta viata ta cu semnificatia pe care ai gandit-o pentru cealalta persoana. (Fenomentul Oglinda?!)

Sa zicem ca esti pierdut in niste detalii, prea multe, contrare, care se contrazic, si ca din pricina faptului ca ai citit prea multe, nu mai stii nici ce sa crezi, nu iti gasesti propria cale, linistea sufletului la care tanjesti de prea mult timp. Si-apoi, apare o fiinta care iti cere ajutorul, intr-o situatie care nici macar nu se refera la subiectul care te framanta si pe tine. Si totusi, pe masura ce avansezi in analiza respectiva, descoperi ca persoana respectiva ar fi trebuit sa inteleaga CEVA, iar acel CEVA te scoate pe tine din haos, iti releva si tie ca te afli pe calea cea buna, doar ca te-ai cam pierdut in detalii din pricina comparatiei cu altii, din pricina ca ai observat ca ceilalti nu se afla pe o cale asemanatoare.

E drept, toate drumurile duc in acelasi loc, dar oare putem sa nu ii judecam pe cei care au ales o alta cale, nu pe cea care noi o consideram a fi ,,cea buna,,? Dar oare nu exista si situatia inversa, cand ne judecam pe noi insine ca n-am ales calea pe care ceilalti au ales-o? Eu ma aflam in cea de-a doua ,,intrebare,,... pentru ca ma aflu in preajma unei majoritati care urmeaza o cale cu care eu nu vibrez, pe care nu o simt ca fiind si a mea. Unii pot sa se creada mai presus decat ceilalti, dar eu nu pot, astfel ca nu ma simt nici privilegiata si nici la polul celalalt. Din acest motiv, nu ne putem accepta,  pentru ca ne masuram si comparam cu altul, care poate chiar e fericit in drumul sau, pe calea aleasa de sufletul sau.

Si-atunci eu de ce n-as fi fericita pe calea aleasa de sufletul meu?  De ce n-as profita de ceea ce calea mea imi ofera? De ce sa nu continui, de ce sa ma framant, de ce sa analizez atat, de ce nu traiesc efectiv prezentul de care dispun? Chiar si acum complic putin lucrurile punandu-mi atat de multe intrebari. Dar m-am decis, de acum ma las dusa de valul sufletului meu, ma las condusa de propria-mi voce interioara. De asemenea, ii voi lasa pe ceilalti sa-si asculte propriile indemnuri, care poti fi, sau nu, in contradictie cu ale mele.

Fiecaruia dupa Credinta sa, Fiecare sa-si urmeze propria intuitie! Intr-acolo e drumul cel bun!

Imparateasa si Imparatul (TAROT)

Fiecare isi are rostul sau propriu pe acest pamant. Suntem inzestrati de ,,mama natura,, cu diferite calitati, capacitati, talente. Deloc intamplator, acestea sunt, de obicei, cele care ne si permit rezolvarea problemelor de natura karmica. Viata ne ofera o multime de posibilitati prin care sa evoluam, iar instrumentele pe care le avem la dispozitie pentru a razbi se afla in interiorul nostru, ne reprezinta. Fiecare vede lucrurile in felul sau propriu, fiecare va rezolva un puzzle bazandu-se pe propria sa viziune. Este absolut necesar sa exploatam aceste talente, este absolut necesar sa le dezvoltam, sa le perfectionam.

Imparateasa raspandeste valori tipic venusiene: frumuseţe, iubire, fertilitate. Natura o sarbatoreste prin evocarea Copacului Vietii, prin pârâul ce personifica apa vieţii, prin granele care indica o recoltă bogata.

Sceptrul, un alt simbol al puterii, are în vârf, conform interpretării lui Arthur Edward Waite, „globul acestei lumi“. Ea a ajuns stapana, iar binefacerile sale nu cunosc limite. Imparateasa este o creatoare, fie ca vorbim despre a crea viata, arta, afaceri sau povesti de dragoste. Este simbolul fertilitatii, atat al corpului cat si a mintii.

Nu e suficient sa stim ca avem anumite talente, sa stim ca putem infaptui anumite lucruri, ci trebuie sa fim capabili sa si actionam, sa fim creativi, sa construim, sa ne indeplinim misiunea. Ne  este greu sa fim deschisi in fata vietii, in fata unui drum necunoscut. Nu stim sa ne lasam patrunsi cu adevarat de realitate. Avem diverse temeri, diverse inhibitii, ne subapreciem. Solutia ar fi curajul, solutia ar fi perseverenta, solutia ar insemna sa ne urmarim indemnurile interioare. Instrumentele de munca si lupta ni s-au pus la dispozitie, ne-am nascut cu ele. Acum trebuie sa ne perfectionam, sa actionam, sa fim demni de ceea ce ne-a oferit viata. Sa ne demonstram ca meritam sa avem calitatile cu care am fost inzestrati!

Imparatul stapaneste asupra lucrurilor materiale, asupra pamantului, este intelept, responsabil si stabil iar forta autoritatii sale nu poate fi pusa la indoiala. El ne dezvaluie dorinta de a dobandi independenta fata de societate ori fata de conditiile impuse de natura si de cei din jur. El reprezinta simtul ordinii, civilizarii, disciplina, vointa puternica si sarguinta.

Marea Preoteasa ne invata ...(TAROT)

Puterea fiecaruia se afla in interior, doar ca unii sunt mai constienti de aceasta realitate si altii mai putin constienti. Odata ce patrundem in profunzimea noastra, in lumea misterioasa a sufletului, odata ce lasam sinele nostru sa iasa la lumina, detinem o putere nemarginita, o siguranta si o intelegere deosebita. Marea Preoteasa este stapana secretelor, stapana lumii interioare, a tot ceea ce nu ni se dezvaluie fara munca asidua, fara o cautare indelungata, fara puterea de patrundere a nevazutului. Toate cunoasterea nu apare in constiinta omului decat atunci cand acesta este pregatit sa infrunte realitatea.

Ni se dau raspunsuri la intrebarile adresate, ni se alina ranile existente, ni se dau exact acele informatii pe care le putem manui sau intelege in momentul respectiv. Ce e prea mult strica, iar un om care se afla pe un nivel inferior nu poate manui in siguranta informatii ce tin de un nivel superior. Nu le intelege, nu le crede sau chiar acele informatii il pot intoarce din drum deoarece sufera un soc, se blocheaza, se inhiba. Toate se intampla la timpul lor si Misterioase sunt Caile Domnului!

Marea Preoteasa se afla asezata pe un tron, intr-o postura mistica, de neclintit. Este inconjurata de Luna, de doua flori si doi stalpi. Ea reprezinta principiile spirituale feminine ale cunoasterii si ne sugereaza ca poate patrunde acolo unde noi nu putem. De asemenea, aduce in atentia noastra intuitia, discretia, rabdarea, ingaduinta, puterea de a ierta si de a ajuta pe cei ce au nevoie.

Magicianul ne invata ...

Magicianul reprezinta Creatia, originea energiei si detine numarul primar. Magicianul simbolizeaza intelectul, comunicarea, magia, inceputurile.

Daca Nebunul a avut curajul sa aspire la calatoria in spre desavarsire, Magicianul este cel care porneste la drum si devine constient de potentialul pe care il are. Deja nu mai vorbim despre un plan, ci vorbim despre actiunea in sine, despre punerea in practica. Este cuprins de un entuziasm specific noilor inceputuri si cauta sa invete, sa stie, sa acumuleze, sa se informeze.

Insa nu ramane in acest stadiu primar, al informarii, ci trece la fapte, aplica, experimenteaza, munceste, evolueaza. Este in faza in care isi alege cel mai bun drum, cea mai corecta cale pentru sinele sau, instrumentele de ,,lucru,,.

Fiecare avem propriul nostru drum sau propria noastra cale. Prin Magicianul, adulmecam si testam, trecem in revista posibilitatile pe care le avem, observam ce ne atrage, ce ni se potriveste si ajuta mai mult.

Fiecare dintre noi am fost inzestrati de natura cu diferite talente sau capacitati. Fiecare are propriul sau mod de a se manifesta pe acest pamant. Suntem unici. De asemenea, avem pe langa karma si posibilitati oferite de aceasta pentru a o depasii.

Desi percepem karma ca fiind o corvoada, deoarece nu sunt usor de trecut testele la care suntem supusi, ea ne ajuta sa evoluam, sa experiemtam, sa intelegem viata in toate aspectele sale. In plus, chiar daca avem o karma complicata, pe de o alta parte ni se dau aceste ,,talente,, sau capacitati, de care ne putem folosii pentru a trece testele cu brio. Pe de o parte ni se pune o aparenta piedica, iar pe de alta parte ni se intinde o mana de ajutor. De aceea, este important sa constientizam ca nu suntem singuri si ca nu ni se da mai mult decat putem duce.

Daca ne confruntam cu o anumita problema sau complicatie si daca privim atent in noi insine, sau poate chiar in jurul nostru, avem la indemana si posibilitatea de a razbi.

Nebunul ne invata...(TAROT)

Daca sensul vietii este evolutia, atunci Nebunul este cel ce are curajul sa aspire la mai mult. ,,Nebuni,, suntem toti din moment ce am ales sa ne incarnam si sa experimentam viata in toate sensurile sale. Chiar daca pare dur acest cuvant (nebun), se intelege ca el exprima inocenta celui care, in necunostinta de cauza, porneste la drum, cu credinta, dornic sa invete sau sa exploreze noi teritorii. Daca nu ar avea credinta, n-ar avea curajul si detasarea necesare pentru a se aventura intr-o asemenea experienta.

Noi toti avem tendinta de a rezista in fata provocarilor sau a riscului deoarece nu stim ce ne asteapta dupa cotitura. Toti visam, toti vrem o viata mai buna, dar cati au curajul sa si treaca la actiune, intr-un context in care lipseste doza necesara de siguranta. Avem aceiasi tendinta, de a ne teme sau de a da inapoi in momentul in care intalnim un obstacol si caruia nu-i vedem solutionarea. Chiar daca nu reusim sa patrundem cu mintea pana in punctul final (al rezolvarii), ,,normal,, ar fi sa avem credinta, speranta. Acest Nebun are doza de nebunie necesara pentru a porni la drum, acest Nebun s-a lepadat de toate temerile pe care mintea sa le-ar fi putut scorni pentru a-l intoarce din drum.

Nebunul ne invata sa avem credinta, chiar si atunci cand nimic nu se observa la orizont. Atat timp cat avem credinta, suntem protejati, ne lasam pe mana Divinitatii, acceptam tot ceea ce ne ofera, tot ceea ce ne trimite, fie ca noi evaluam darul Sau ca fiind un lucru bun sau rau. Precum fiecare parinte, El stie ce e mai bine pentru noi, el cunoaste drumul pe care il avem de parcurs si ne indruma intotdeauna in spre un salt evolutiv.

Nebunul este arcana majora care in unele pachete de carti detine numarul 9, iar in altele, detine numarul 22. Ambele variante sunt corecte, deoarece Nebunul poate personifica atat un incepator, un novice, cat si un initiat care poseda cunoasterea totala a unui ciclu compler de evolutie.

Scuze, scuze si iar scuze!

Am constatat ca suntem campioni la ,,gasitul de scuze,,. Ne cramponam de orice doar sa nu cumva sa fim nevoiti sa iesim din zona de confort, din starea de inactivitate pe care o consideram ca fiind ,,siguranta,, sau ,,stabilitate,,.

Dar ce ne facem cand privim in jurul nostru si observam o anumita persoana care a trecut printr-o experienta traumatica asemanatoare cu a noastra dar care o depaseste cu mult in intensitate, gravitate, samd.?

Atunci cand problema pe care o am, trauma pe care o traiesc si pentru care sufar de atata timp, devine marunta in ochii mei, ascultand povestea altuia, ... ce ar trebui sa constat, ce inteleg de aici, ce invat, ce incearca sa imi demonstreze aceasta constatare?

Dupa ce luptam ca sa ne echilibram sufleteste, dupa ce reusim sa ne intarim cat de cat, sa ne imbarbatam, ca sa putem lupta in continuare sau ca sa putem razbii, supravietui, constienti fiind ca avem un destin greu, ... dupa toate astea, constatam ca lupta noastra este nesemnificativa pe langa cea a altcuiva, ca noi nu cunoastem decat poate jumatate din experienta persoanei cu pricina, ca noi am avut ceva mai mult ,,noroc,,. Sau poate ca ar trebui sa intelegem de aici ca se putea sa fi fost si mai rau de atat, sa multumim ca am primit doar atat, ca am scapat de cine stie ce alte experiente, de cine stie ce alte complicatii.... ce sa intelegem de aici?

Cand crezi ca le-ai trait pe toate, cand crezi ca ai depasit dificultati titanice, te trezesti ca defapt nu ai trait mare lucru, ca ai exagerat, din necunostinta de cauza sau pentru ca efectiv, momentul cu pricina a avut efectul acesta asupra ta.

Puteai sa suferi mai putin daca stiai ca se poate si mai rau? Puteai sa te lupti mai putin daca intelegeai ca exista altii care sufera mai mult decat tine?

Raspunsul este evident, pentru mine, ca NU!

Exista o vorba din popor: ,,nimeni nu primeste mai mult decat poate duce,,. Consider ca este extrem de graitoare pentru subiectul acesta. Astfel, intelegem pana acum ca experienta noastra, poate nesemnificaiva pentru un alt individ, este croita pe masura potrivita, pe cea pe care o meritam sau pe care o putem purta pe umeri.

Ca sa nu fiu inteleasa gresit vreau sa fac o precizare: eu nu vorbesc despre un subiect banal, de genul privitului la stiri si la a le plange altora de mila cand defapt noi nu putem intelege ceea ce ei experimenteaza atat timp cat nu traim in pielea lor. Eu vorbesc despre o situatie aparte, atunci cand ne putem identifica cu cineva care traieste o situatie similara dar mult mai grava sau cu mult mai multe complicatii la mijloc.

Acea persoana simte ca ti se poate destainui pentru ca o poti intelege, ea alege sa iti relateze si intamplarile sale, deoarece iti cunoaste partial situatia si crede ca ti-a fost la fel de greu sa treci peste sau prin traumele respective. Cand cineva iti plange pe umeri si cand constati asemanarea dar si faptul ca problema sa este cu mult mai grava decat a ta, ca suferinta persoanei a fost mult mai mare, ca a trebuit sa lupte mult mai mult, ca este traumatizata mult mai profund decat tine, atunci viata incearca sa iti transmita ceva. Iar acum, evident soseste intrebarea ta: DAR CE AM DE INVATAT DE AICI!

In prima faza am crezut si eu, ca si multi altii carora le-am relatat intamplarea, ca am de multumit Cerului ca am fost mai norocoasa, ca am primit mai putine lovituri, etc, etc. Insa, raspunsul mi-a venit dupa cateva zile, dupa ce am rumegat aceasta experienta cutremuratoare. A fost intr-adevar dificil pentru mine sa accept ca suferinta mea a fost mult exagerata, ca disperarea mea a fost mult prea exagerata, dar mi-am revenit, am inteles ce aveam de inteles. Insa tu, care citesti aceste randuri nu ai cum sa intelegi pentru ca nu ti-am dat toate detaliile, tu nu ai cum sa tragi concluzia potrivita pentru ca nu-mi cunosti viata si nu-i cunosti persoanei cu pricina trauma, problema, complicatia.

Ei bine, am de adaugat unele detalii suplimentare ca sa pot fi inteleasa. Acea persoana este activa, se implica in viata de zi cu zi mult mai mult decat as fi crezut ca poate. M-a uimit faptul ca ea nu si-a folosit problema drept scuza pentru a ,,trai efectiv,,. Pe cand eu, m-am simtit mereu blocata de problema mea, tintuita intr-un loc, ingradita si neputincioasa din unele puncte de vedere. E drept si faptul ca daca imi caut din nou scuze... am sa gasesc o gramada... Dar totusi, prea a sosit aceasta experienta in viata mea dupa ce eu ma tot cramponam in fata unor propuneri de a deveni mai activa decat am fost pana acum. Asadar, lectia mea se refera la a nu-mi mai cauta scuze, la a nu mai folosi alte probleme pentru a ocolii adevaratele experiente pe care le am de trait. Sa nu-mi mai folosesc copilul drept scuza pentru a nu pleca pe undeva, sa nu mai imi gasesc alte asemenea scuze pentru a nu-mi permite sa gresesc incercand ceva nou, si lista poate continua.

Ar fi stupid sa cred ca o experienta de genul acesta a aparut in calea mea doar ca sa-mi ofera alinare, imbarbatare, ceva de genul: ,,lasa, nu te mai agita, ca putea fi si mai rau de-atat, bucura-te de ceea ce ai, gandeste pozitiv, etc, etc, etc,,. Imi este clar acum mesajul pe care mi-l transmite viata, experienta, intamplarea: acela de a ma trezii din consmarul pe care mi-l amplific, de a trai si in afara lui, de a fi mai activa, de a ma gandi si mai mult la mine, la scopul si sensul vietii mele, la faptul ca am multe de indeplinit, de oferit, ca am multe de invatat, experimentat, ....

Asadar, chiar daca nu ai trait o experienta asemanatoare cu a mea, n-ar fi rau sa te gandesti la ce scuze iti gasesti pentru a nu inainta, pentru a nu iesii din zona de confort, sau pentru a nu-ti permite sa traiesti si altceva, poate chiar ceea ce ti-ai dorit dintotdeauna.

CALATORIILE ASTRALE

Am observat ca din ce in ce mai multe persoane acceseaza Astronet.ro folosind cuvintele cheie: calatorii astrale. Pentru ca se regasesc aceste cuvinte in diverse articole, multi ajung aici dar din pacate nu gasesc ceea ce au cautat. Am inteles astfel ca ar fi cazul sa impartasesc viziunea mea cu toti cei interesati de asemenea experiente. Le-am trait, citesc foarte mult despre acest subiect, astfel ca am un mic bagaj informational pe care as putea sa-l pun la dispozitie si altora. Nu garantez nimanui ca va reusi sa iasa din corpul fizic intr-un mod constient, dar pot oferi metode prin care se poate ajunge la un asemenea deznodamant. Aceste tehnici au fost testate de mine personal, iar experientele traite, in mare parte, le voi descrie in cele ce urmeaza.

Intai de toate vreau sa subliniez faptul ca nu este absolut necesar ca cel ce doreste sa faca astfel de calatorii sa aiba un corp energetic de o vibratie inalta, sau sa aiba chakrele echilibrate ori purificate. Mi s-a intamplat sa ies spontan din corpul fizic dupa ce am nascut, iar corpul meu fizic a fost extrem de subred dupa acasta experienta. In cartile pe care le-am citit, am descoperit acelasi lucru, de exemplu, un exlorator a stat mult timp in afara corpului fizic atunci cand suferea de pneumonie. Nu cred ca trebuie sa fi pur sau echilibrat ca sa poti iesii din corp. In schimb, avertizez asupra faptului ca o fiinta care nu are un minim de control asupra pornirilor sale, asupra gandurilor, s-ar cam putea sa dea de greu daca nu tine cont de anumite ,,sfaturi,,. Subconstientul, de cele mai multe ori, il conduce pe explorator in locuri/situatii menite sa il faca sa treaca peste niste temeri, sa isi rezolve unele blocaje. Aceste situatii nu-i vor fi pe plac, dar il pot ajuta enorm din punct de vedere spiritual daca va trece ,,testele,,. Spre exemplu, exista persoane care se tem de intuneric, de aglomeratie, de spatii inchise, de diverse animale, samd. Acestia isi pot intalni propriul cosmar in lumea cealalta.

Exista mai multe posibilitati prin care omul se poate dedubla. Un prim exemplu ar fi cazul in care individul este tras afara din corp de diverse spirite pe care doar le percepe, cel mult le aude, dar nu le vede. O alta situatie se intampla destul de des, cand omul sufera un accident, cand sufera de o boala care i-a subrezit corpul fizic sau chiar si atunci cand se drogheaza. In primele doua exemple omul detine control asupra situatiei, daca nu cumva se sperie si ajunge din nou in corpul fizic. In cazul drogurilor, individul nu are nici macar idee de unde se afla, iar de control nici nu putem vorbi.

O alta posibilitate este cea a celui care isi induce o stare de relaxare, dupa care reuseste prin diverse metode sa simta vibratiile aferente dedublarii si care iese in cele din urma, fie plutind in sus, fie rostogolindu-se pe o parte. De curand, am citit o carte despre moartea impartasita, ce facea referire la persoane care au asistat la moartea cuiva si care s-au ,,trezit,, iesiti din corp, experimentand alaturi de cel decedat diverse experiente inaltatoare, fericite, deosebite. Unii chiar au ,,asistat,, la retrairea constienta a vietii celui decedat. Asadar, fenomenul dedublarii este mult mai ,,raspandit,, si mai complex decat ne dam noi seama in acest moment.

In cartea Aventuri dincolo de limitele corpului fizic, William Buhlman descrie metoda prin care el reuseste sa isi paraseasca trupul, precum si cateva dintre minunatele sale calatorii astrale.

Una dintre cele mai eficiente metode se refera la VIZUALIZARE. Toti avem acces la imaginatie, toti detinem capacitatea de a vizualiza, chiar si cei ce considera ca n-au ,,talente,, in domeniu. Secretul folosirii metodei de vizualizare consta in a ne cufunda mental intr-un mediu fizic real. Autorul vizualiza dormitorul mamei sale deoarece cunoaste in detaliu acea incapere. In plus, de fiecare data cand se afla in camera respectiva, analiza amanuntit obiectele din incapere. Ideea de baza a acestei vizualizari se refera la mentinerea atentiei in afara corpului fizic. Ne focalizam asupra unui loc sau obiect aflat la distanta dar implicand toate simturile (auzul, vazul, mirosul, pipaitul si dupa caz, chiar simtul gustului). Daca vizualizam precum autorul o anumita incapere, ne putem imagina cum parchetul se aude sub picioarele noastre, cum se simte la pipait un anumit obiect/material din camera respectiva, ne putem ,,amintii,, mirosul specific al locuintei, samd.

O alta matoda ar fi CONVERSIA VISELOR. Lumea viselor este o poarta eficienta catre calatoriile extracorporale. Ar trebui, asadar, sa consientizam importanta viselor, in primul rand, iar mai apoi sa ne si folosim de ele in masura in care reusim inatai de toate sa devenim constienti in timpul somnului. Pentru a ramane constienti si dupa ce corpul adoarme, se poate incerca metoda autosugestiei. Putem repeta, pe masura ce adormim, urmatoarele afirmatii: ,,raman constient pe masura ce adorm; raman constient in timpul somnului; devin constient in timpul viselor,,.

Marturisesc faptul ca si eu am experimentat o decorporalizare dupa ce am devenit constienta intr-un vis. Defapt, in vis, ma aflam intr-o camera cu o anumita persoana, dupa care m-am simtit proiectata inapoi in patul meu. In acel moment am simtit atingerea cuiva, care defapt incerca sa ma scoata afara din corp prin metoda rostogolirii. Mi-am dat seama ce se intampla si nu m-am speriat, ba chiar am reusit ,,sa ma las,, trasa afara. Cu alta ocazie, visam efectiv ca sunt intr-un cabinet spiritual si ca m-am asezat in pozitie de meditatie (Lotus). In acel moment, dupa ce am inchis ochii, am simtit mainile ,,cuiva,, tragandu-ma de cap. Nu am reusit sa ma las dusa de valul senzatiilor, insa mi s-a ,,spus,, sa ma concentrez pe ochii pe care ii vad ,,mental,, si sa-mi imaginez ca ma aflu in spatele lor. Dupa care am facut o rotatie de 180 de grade si am iesit ,,cumva,, din corp.

Afirmatiile si-au dovedit puterea in mai multe domenii, astfel ca nu insistam inutil sa dovedim ca autosugestia este eficienta. Insa pentru eficienta maxima, atunci cand ne folosim de afirmatii pentru a iesii din corp, sunt importante patru lucruri. 1 Sa crestem intensitatea emotionala si intelectuala a ultimelor afirmatii de dinainte de a adormi. 2 Sa repetam continu afirmatiile pana cand adormim. 3 Sa ne raportam la afirmatile facute ca fiind angajamente personale ferme. 4 Sa fim complet deschisi sa primim ceea ce am afirmat.

Exemple de afirmatii:

Acum experiemntez in mod constient o decorpolarizare!
Ma decorporalizez ACUM!
Acum ma aflu in afara corpului fizic!
Raman constient pe masura ce corpul meu fizic adoarme!
Acum ma separ de corpul meu fizic!

Afirmatiile sunt extrem de folositoare si dupa ce s-a realizat decorporalizarea. In primul rand, unii nu reusesc sa vada mare lucru, fiind incapabili sa isi deschida ,,ochii,,. Altii, pentru inceput, vad ca prin ceata. Pentru a obtine claritate, trebuie sa afirmam ca vedem clar tot ceea ce ne inconjoara. De asemenea, pentru a obtine control asupra gandurilor noastre, trebuie sa afirmam ca detinem controlul. Daca nu facem aceasta afirmatie in astral, ne vom trezii ,,propulsati,, cu o rapiditate uimitoare in directia in care ne poarta gandurile. In plus, noi gandim atat de multe lucruri deodata incat cu siguranta o experienta de acest gen ne-ar zapacii mai mult decat ne putem imagina.

Cea mai favorabila perioada pentru a incerca o dedublare, pentru mine, s-a dovedit a fi momentul imediat de dupa un somn de amiaza. Atunci corpul meu este mai degraba amortit, relaxat, linistit. Indeplineste toate conditiile necesare pentru o reusita. E cert faptul ca am reusit sa ies din corp si printr-o relaxare voita, profunda ori in timpul unei meditatii cand ma aflam deja in aceasta stare. Uneori am simtit vibratiile corespunzatoare fara sa le provoc, alteori le-am provocat intentionat, evident prin vizualizare. Mi-am imaginat ca plutesc sau ca ma ridic usor din corp. Intai imi ,,simteam,, mainile cum se ridicau, apoi restul corpului. De obicei cand ajungeam in dreptul capului, apareau vibratiile respective.

La ce va puteti astepta?

In primul rand, primele experiente vor fi scurte, pana cand, fie veti constata ca de fiecare data cand va ganditi la corpul fizic reveniti in corp, fie veti constata ca un gand emis ,,gresit,, va readuce inapoi. In astral, cuvintele au un singur sens! Trebuie sa folosim corect si exact cuvantul potrivit pentru ca riscam sa experimentam altceva decat ne-am dorit initial. In plus, am constatat ca mai exista o varianta care scurteaza calatoriile si se refera la a nu fi pregatit de mai mult. Eu mi-am dorit, la inceput, sa ies prin usa pe casa scarii, ca sa plec. M-a luat o dorinta atat de spontana incat deja ma si chinuiam sa ies prin usa. Insa in acel moment am ,,auzit,, o voce care mi-a spus ca e suficient atat deoarece nu sunt pregatita pentru acea aventura si evident m-am reintors in corpul fizic.

Imi este foarte clar faptul ca suntem ghidati, urmariti sau paziti in astfel de momente. De asemenea, stiu cu siguranta ca nu se intervine decat daca ceri acest lucru sau daca vrei sa iti depasesti ,,posibilitatile,,. In plus, am remarcat faptul ca daca pui o intrebare anume, despre locul sau ,,obiectul,, vazut, ti se raspunde, auzi in ,,minte,, o voce dar care pare a fi formata din imagini. Nu pot explica exact fenomenul, dar este cu siguranta o altfel de comunicare decat cea din planul fizic.

Pana cand nu intelegem ca trebuie sa fim in stare sa ne controlam anumite porniri, ganduri, sentimente, temeri, nu vom reusi sa avem parte de o experienta eficienta. Putem iesi din corp dar experimentam tot felul de situatii pe care nu le controlam sau nu le intelegem ori care ne provoaca panica si cine stie ce alte efecte psihologice devastatoare. Ar trebui ca fiecare dintre noi sa ne identificam temerile, limitarile, blocajele. Apoi sa ,,lucram,, continu pentru a ne elibera de asemenea constrangeri. Daca ne aventuram in astral fara un minim control, constatam ca suntem purtati, deloc intamplator, in directii infricosatoare, care ne testeaza limitele, in ideea de a trece peste o bariera interioara dificila.

De asemenea, ne putem gasi fata in fata cu un alt spirit. Asemenea experiente, de regula sunt inspaimantatoare, pana cand, exploratorul se ,,obisnuieste,, cu ideea. In cele din urma se poate comunica, se pot lega prietenii, se pot schimba impresii, samd. Puteti patrunde in diferite nivele de constiinta, in diferite planuri, unde fiinteaza spirite ce vibreaza cu locul sau spatiul respectiv. Daca va aflati pe un nivel inferior, puteti constata ca exista rautate sau ticalosie la fel ca si in planul fizic. In schimb, pe un nivel superior, puteti intalni spirite deosebite, de o vibratie inalta greu suportabila daca nu reusiti sa va ajustati vibratia personala pentru a-i face fata. (E suficient sa ,,cereti/afirmati,, schimbarea de vibratie!!)

Puteti constata ca in planul imediat, cel in care pasiti prima data, exista obiecte asemanatoare cu cel din planul fizic. Poate chiar seamana in totalitate spatiul nou cu cel din care ,,ati plecat,,. Insa de cele mai multe ori, realitatea fizica nu coincide in totalitate cu cea astrala (planul in care iesiti, de regula, prima data). De exemplu, eu am constatat ca masa din sufrageria astrala era mult mai mare decat cea pe care o detin in plan fizic si mult diferita. In plus, in bucatarie pe masa am pus mana pe niste coji de portocala, inexistente in planul fizic.

In plus, puteti constata ca sunteti mult diferiti decat in realitatea fizica. Eu am descoperit ca sunt mult mai spontana, mai rebela, mai curioasa, mai ,,copilaroasa,,. Nu sunt la fel de calculata precum in planul fizic.

Va urma.... cu siguranta!

Daca doresti sa discuti cu cineva despre acest domeniu, iti stau la dispozitie, poti folosi adresa de e-mail consultatii@hotmail.com. Putem discuta si despre modalitati prin care ai putea sa scapi de temeri, limitari, retineri, samd. Putem invata impreuna!