Refuza teama, traieste cu speranta!

Ce face omul cand toate ii sunt intoarse pe dos, cand se simte pierdut, cand crede ca nu mai are nici o scapare? Iti spun eu: SE PIERDE IN DETALII!

Ii e mai usor sa stea sa rumege, sa isi faca griji peste griji, sa isi vada sfarsitul, sa se vada predand armele, ... decat sa isi faca SPERANTE.

Cand da peste noi ghinionul, ne e mai usor sa ne plangem decat sa ne spunem, de exemplu, ca suntem norocosi pentru ca avem aia si aia si aialalta. In plus, nimeni nu e mai necajit decat noi, avem cea mai grava problema, si culmea, nimeni nu ne ajuta (de parca ar fi problema lor). Si ma rog de ce sa ne ajute? Au gresit ei cu ceva? Au avut vreo contributie la complicatia cu care avem de-a face? Nu e treaba lor, e doar a noastra ( incercarea, karma sau ce o fi).

Ne-ar place sa pice un noroc din cer, printr-o persoana care sa aiba cheia problemei cu care ne confruntam sau care are posibilitatea de a se sacrifica pentru binele nostru (de exemplu sa ne plateasca o datorie). Stiu, ar fi ideal. Dar daca, prin absurd, avem ,,norocul,, asta, ce crezi, ne invatami minte? Ne invatam lectia daca de fiecare data vine cineva si ne salveaza in ultimul moment?

Sau hai sa o luam pe alta parte: ce crezi ca a facut bunul samaritean in momentul in care s-a sacrificat pentru bunastarea ta? Pai tu aveai un sac mare in spinare nu? Ce s-a intamplat cu el? Pai ti l-a luat individul cu pricina si-l cara el in locul tau. Ti se pare corect? Si era greu sacul cu pricina!...

Ce-ar fi daca ne-am ajuta singuri? Nu putem? Eu iti garantez ca se poate realiza si treaba asta. Si este chiar foarte simplu. Ia gandeste-te!

De ce ai ajuns in ipostaza aceasta nefericita? Defapt unde ai gresit? Care a fost primul moment in care ar fi trebuit sa renunti la a tintii prea sus? Nu cumva te-ai indoit de tine, de capacitatile sau talentele tale? Nu cumva ,,ai stiut,, ca nu vei reusi? Nu cumva ai ales sa risti desi stiai ca nu o faci cu atitudinea corespunzatoare?

Am auzit de milioane de ori ,,gandeste pozitiv,,. Dar oare am inteles ce inseamna acest lucru?

Daca nu avem incredere in noi, in propriile noastre capacitati, puteri, talente, cum putem avea pretentia ca UNIVERSUL sau lumea care ne inconjoara, sa o faca? E absurd ceea ce asteptam de la viata, de la oameni, atat timp cat noi pasim din start cu stangul.

Asadar, sa incetam sa ne consideram mai prejos, incapabili, prosti, inculti, mai putin capabili decat x sau y, persoana nepotrivita pentru cutare proiect, samd. Omul cat traieste INVATA si trebuie sa intelegem ca suntem UNICI, nimeni nu e ca tine, nimeni nu poate sa fie ca mine, nimeni nu te poate inlocui!

Dincolo de aparente

Avem tendinta de a ne forma o prima parere, pe care de regula o pastram sau o schimbam pe parcurs. Cunoastem o persoana, o vedem, o ,,fotografiem,, si apoi ii punem o masca: ,,acest om este putin cam x si ceva mai mult y,,. Gresim!

Desi avem mai mult de 5 simturi, de regula lasam ,,mintea,, sa ne ofere o perspectiva asupra unei situatii noi intalnite. In plus, avem tendinta de a compara. Daca acest individ seamana fizic cu un altul, atunci cu siguranta si acesta e la fel. Daca acest individ este un talentat artist, cu siguranta este si ciudat sau mai singuratic. Daca acest individ este fiul lui cutare, cu siguranta nu se va alege ceva de capul lui. (cred ca m-am facut inteleasa)

Cel mai mult suferim atunci cand intalnim un barbat (o femeie), la prima vedere fascinant, care arde de dragul nostru, care e fermecat de personalitatea sau fizicul nostru si care se manifesta in conformitate cu ceea ce simte (sau nu). Masca, aceasta prima impresie, o vom dori mereu, pentru ca aceasta ,,probabila personalitate,, ne face sa ne simtim bine in prezenta sa, ne rasfata cu priviri, atingeri, cu aprecieri la care noi tanjim.

Pe masura ce relatia avanseaza, incetul cu incetul descoperim defapt adevarata personalitate a barbatului respectiv. Masca incepe incetul cu incetul sa devina ,,cel care a fost la inceput,, iar el devine ,,cel care a devenit pe parcurs,,.

Daca in loc sa patrundem cu mintea, am patrunde cu intuitia, cu siguranta, pe parcurs am realiza ca ,,simturile,, noastre nu s-au iselat. Insa ne place sa ne complicam, sa analizam, sa ne mintim, sa ne lasam purtati de ,,parerea noastra,,. Desi, e mai usor, cu siguranta, sa privim dincolo de aparente.

Orice om merita o sansa! Nu e doar o propozitie aruncata in vant! Eu stiu ca poti deveni un alt om intr-un timp foarte scurt, in asemenea masura incat nici chiar tu sa nu te mai poti recunoaste. Multi au trecut prin asta, de altfel, ma aflu printre ei....

Dar mai grea decat insasi schimbarea este confruntarea celor care ti-au pus in trecut o masca si care se raporteaza la tine in acelasi mod sau care asteapta de la tine sa te comporti precum ei te-au perceput.

E greu sa te deschizi in fata unui necunoscut, sa-l lasi sa te patrunda cu adevarat, sa te perceapa asa cum esti in realitate. Mai sunt si aparente de aparat si alte si alte situatii care cer putin talent actoricesc. In plus, majoritatea dintre noi, daca nu chiar toti, avem lucruri pe care am dori sa le pastram doar in interiorul nostru. Nu putem risca sa devenim batjocura unor oameni care nu ne inteleg din moment ce nu au trait o experienta asemanatoare.

Oricui ii este greu sa simta/inteleaga ceea ce nu a experimentat.Tuturor le este greu sa aprecieze anumite situatii atat timp cat nu le pot intelege in profunzime. In schimb, isi pot face ,,o idee,, sau pot ,,compara,, ...

E clar.. ne intoarcem de unde am pornit, la privitul dincolo de aparente, care din pacate sau din fericire, nu tine nici de ochi si nici de mental.

Se poate!

Daca omul este ceea ce gandeste, isi poate schimba viata, daca isi schimba modul de gandire?!

Ma aflu si eu in tranzit in spre .... cine stie?! Incep sa se vada rezultatele, ma simt mai bine, vindec rani, iert si cer iertare. Sa continui? Cu siguranta!

Incep sa folosesc asupra mea, armele pe care le-am ,,distribuit,, altora. Teoriile mele, deductiile, filosofiile pe care le expun celor dornici sa le asculte sau celor in nevoie, se rasfrang asupra mea, ma incearca si se pare ca POT.

Trec peste obstacole: marunte, gigantice, dificile sau usoare ,,la prima vedere,, si culmea, observ ca puteam face acest lucru mult mai devreme. De ce acum? Pentru ca dau pe dinafara.

Am adunat atatea informatii, am citit, am studiat,... prea mult! Sau poate prea putin :). M-am zapacit, am nevoie de mine insami!

E ciudat, dar simt ca numai eu ma pot intelege. Insa pentru acest lucru trebuie sa privesc din spatele ochilor ce privesc. Nu-i chiar usor, dar stiu ca POT, pentru ca am mai facut-o si altadata.

Totul are un sens, o logica, o noima, desi de cele mai multe ori nu vrem sa vedem ce urmeaza dupa cotitura. Putem incerca si chiar putem schimba sensul, putem vira intr-o cu totul alta directie. Insa cati sunt cei ce au deschiderea in spre a cunoaste presupusul viitor? Putini... iar dintre cei putini, putini sunt cei ce aleg sa se zbata pentru a schimba ceva in bine, in mai bine pentru ei insisi.

Am observat ca multi se cramponeaza de trecut. O stiu si eu, pe pielea mea! Dar de ce se cramponeaza lumea de un trecut dificil, de ce se opresc intr-o trauma si nu mai vor sa ii dea drumul? De ce le este teama sa retraiasca in minte acel eveniment, de ce nu aleg sa inteleaga, sa ierte, sa invete, de ce, de ce?

Intrebari fara sens, sau fara de raspuns, pentru ca e degeaba teoria atat timp cat nu o aplici. E adevarat, poti ajuta pe cei ce vor sa o aplice. Si totusi, cu tine cum ramane? Incerci si tu? Crezi ca ai timp pentru tine? Iti oferi acest privilegiu de a te schimba, de a deveni ceea ce cu adevarat esti? Iti permiti acest ,,lux,,?

Ai putea sa te complaci, cum am facut si eu si cum o fac multi in jurul nostru. Ai putea alege acelasi drum dar in sens invers, ori chiar sa stai pe loc. Dar de ce sa nu incerci sa faci totusi un pas in spre inainte? Sau poate ca INAINTE era mai bine si preferi sa ramai tintuit in trecut. E treaba ta, eu imi vad de a mea, pentru ca am inteles in sfarsit ca SE POATE. Chiar pot sa merg inainte, chiar pot sa privesc mai putin, si tot mai putin, inapoi. Iar daca te intalnesc pe acest drum ce duce ,,inainte,, inseamna ca ai inteles si tu ca intr-adevar... SE POATE!