Ce face omul cand toate ii sunt intoarse pe dos, cand se simte pierdut, cand crede ca nu mai are nici o scapare? Iti spun eu: SE PIERDE IN DETALII!
Ii e mai usor sa stea sa rumege, sa isi faca griji peste griji, sa isi vada sfarsitul, sa se vada predand armele, ... decat sa isi faca SPERANTE.
Cand da peste noi ghinionul, ne e mai usor sa ne plangem decat sa ne spunem, de exemplu, ca suntem norocosi pentru ca avem aia si aia si aialalta. In plus, nimeni nu e mai necajit decat noi, avem cea mai grava problema, si culmea, nimeni nu ne ajuta (de parca ar fi problema lor). Si ma rog de ce sa ne ajute? Au gresit ei cu ceva? Au avut vreo contributie la complicatia cu care avem de-a face? Nu e treaba lor, e doar a noastra ( incercarea, karma sau ce o fi).
Ne-ar place sa pice un noroc din cer, printr-o persoana care sa aiba cheia problemei cu care ne confruntam sau care are posibilitatea de a se sacrifica pentru binele nostru (de exemplu sa ne plateasca o datorie). Stiu, ar fi ideal. Dar daca, prin absurd, avem ,,norocul,, asta, ce crezi, ne invatami minte? Ne invatam lectia daca de fiecare data vine cineva si ne salveaza in ultimul moment?
Sau hai sa o luam pe alta parte: ce crezi ca a facut bunul samaritean in momentul in care s-a sacrificat pentru bunastarea ta? Pai tu aveai un sac mare in spinare nu? Ce s-a intamplat cu el? Pai ti l-a luat individul cu pricina si-l cara el in locul tau. Ti se pare corect? Si era greu sacul cu pricina!...
Ce-ar fi daca ne-am ajuta singuri? Nu putem? Eu iti garantez ca se poate realiza si treaba asta. Si este chiar foarte simplu. Ia gandeste-te!
De ce ai ajuns in ipostaza aceasta nefericita? Defapt unde ai gresit? Care a fost primul moment in care ar fi trebuit sa renunti la a tintii prea sus? Nu cumva te-ai indoit de tine, de capacitatile sau talentele tale? Nu cumva ,,ai stiut,, ca nu vei reusi? Nu cumva ai ales sa risti desi stiai ca nu o faci cu atitudinea corespunzatoare?
Am auzit de milioane de ori ,,gandeste pozitiv,,. Dar oare am inteles ce inseamna acest lucru?
Daca nu avem incredere in noi, in propriile noastre capacitati, puteri, talente, cum putem avea pretentia ca UNIVERSUL sau lumea care ne inconjoara, sa o faca? E absurd ceea ce asteptam de la viata, de la oameni, atat timp cat noi pasim din start cu stangul.
Asadar, sa incetam sa ne consideram mai prejos, incapabili, prosti, inculti, mai putin capabili decat x sau y, persoana nepotrivita pentru cutare proiect, samd. Omul cat traieste INVATA si trebuie sa intelegem ca suntem UNICI, nimeni nu e ca tine, nimeni nu poate sa fie ca mine, nimeni nu te poate inlocui!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu